Poezie - La spitale în ROMÂNIA

La spitale în ROMÂNIA

La spitale în ROMÂNIA,

Doamne tronează hoţia.

Dacă nu dai bani, valută,

Nimenea nu te ajută.

În spitale când priveşti,

Doar goange pe jos găseşti.

Ziduri sparte, bolovani,

Gângănii şi şobolani.

Corpurile sanitare,

Nu mai au nici o valoare,

Chiuvetele înfundate,

Toalete – s multe sparte.

Păturile sunt uzate,

Sunt străvechi şi sunt stricate.

Lenjeria-i ponosită,

Nu poate fi folosită.

În saloane becuri n-ai,

Scaune, n-ai pe ce să stai.

Dacă aer vrei să ai,

La ferestre drumul dai.

La geam plase n-ai de fel,

Intră ţânţarii niţel.

Oamenii se îmbolnăvesc,

Pastile nu se găsesc.

Injecţii şi pansamente,

În spital nu se găseşte.

De pacienţi trebuie luate,

De spital nu-s decontate.

Nimeni sânge nu donează,

Atunci când se operează.

În spital totu-i sinistru,

Cu-n asemenea ministru.

dodorel62 - Severin

Poezie - Doctorii din ROMÂNIA,

Doctorii din ROMÂNIA,

Doctorii din România,

Ei au inventat hoţia.

De nu dai la medici şpagă,

Ei în seamă nu te băgă.

Stai acolo, stai cu teamă,

Nimeni nu te băga-n seamă.

Şpaga e la ea acasă,

O dai, sau o pui pe masă.

Când termină facultate,

Depun jurământul frate.

Îi jură lui HIPOCRATE,

Că te scapă de la moarte.

Dacă vrei o operaţie,

Trebuie să faci donaţie.

La doctori, anestezişti,

Dacă vrei ca să rezişti.

Prin spitale nu găseşti,

Medici buni şi asistenţi.

Toţi au emigrat afară,

De sărăcia din ţară.

Cei ce au rămas nu-s buni,

Doar iau şpagă c-ai nebuni.

Nu poţi ca să-i mulţumeşti,

Numai dacă le donezi.

Numai vor bani, vor valută,

Ca să facă avere multă.

Au bani, palate, maşini,

De la bolnavii în chin.

  

Doctorii au la halate,

Multe buzunare, frate.

Şi mai mici, dar şi mai mari,

Ca să intre mulţi creiţari.

Unele sunt pentru bani,

Luaţi de la oameni sărmani.

Altele de Doamne ajută,

Când bogaţii dau valută.

Că aşa e prin spitale,

Trebuie dată şpaga mare.

Dacă vrei ca să trăieşti,

La medici şpagă plăteşti.

Dacă lumea îi reclamă,

Colegiul nu ia în seamă.

Corp la corp nu-şi scoate ochii,

Căci toţi fură ca escrocii

Acum iau în văzul mare,

N-au frică de condamnare.

Ei plătesc chiar milioane,

Şi scapă de închisoare.

dodorel62 - Severin

Poezii - Copilul meu,

Copilul meu,

Erai micuţ şi mă plimbam cu tine-n parc,

Şi te lăsam ca să te joci în propriul ţarc.

Erai micuţ şi gângureai, dar de odată,

Tu singur ai rostit cuvântul, TATĂ,

Şi lacrimile încet pe faţă mi-au căzut,

Când primul tău cuvânt din viaţă, tată ai spus.

Te-am luat în braţe, atunci te-am sărutat,

Şi faţa încet spre cer mi-am îndreptat.

Am plans şi m-am rugat la bunul Dumnezeu,

Să te ferească în lume de tot ce este rău.

Şi să fi tu bun şi sănătos la minte,

Să ai respect mereu faţă de al tău părinte.

Dar iată anii repede şi fuga au trecut,

Şi falnic ca un brad tu ai crescut.

De mult de acasă chiar dacă am plecat,

Pe tine eu copilul meu nu te-am uitat.

De câte ori eu am dorit ca să – ţi vorbesc,

Ai refuzat, făcând un gest ne omenesc.

Ai ascultat probabil doar de propria mamă,

Şi n-ai dorit cuvântul meu să-i iei în seamă.

Să ştii copilul meu că-s sănătos şi mă simt bine,

Dar va veni şi ziua-n care ai să vii plângând la mine.

Şi soarele pe cer vă răsării atunci se pare,

Răpus de remuşcări tu singur ai să vii să-mi ceri iertare.

Şi-n viaţă totul se plăteşte, tu să nu uiţi băiatul meu,

Căci pentru fiecare dintre noi există câte-un Dumnezeu.

Şi va venii odată clipa , când vei avea copilul tău,

Atunci să te gândeşti la mine, că am suferit enorm şi eu.

Şi afară plouă, plouă într-una ne încetat,

Mă uit la poza ta acum cât te-ai schimbat.

Tu nu mai eşti copilul mic de altă dată,

Ai devenit acum matur, dar fără minte, tată.

dodorel62 - Severin

Poezii - Când văd unele poete,

Când văd unele poete,

Când văd unele poete,

Care se cred prea deştepte.

Pe ele doi bani nu dau,

Fiindcă minte-n cap nu au.

Unele-s impertinente,

Sunt inculte, repetente.

Când le spui că nu au şcoală,

Tremură şi intră-n boală.

Intră-n boală, bolunzesc,

Nici râma (rima) n-o mai găsesc.

Peste tot ele se udă,

Când deştepţii le fac ciudă.

Şi mai vezi câte un poet,

Ţărănoi fără talent.

Se dă critic literar,

De nimic n-are habar.

Se agită, se frământă,

Că nu are şcoală multă.

Vede că n-are talent.

Dar pe site se dă poet.

Doar pe site în România,

Unii-s prezintă prostia.

Diplome, cărţi editate,

Cu poezii plagiate.

dodorel62 - Severin

Poezie - Dedicaţie pentru anumiţi poeţi analfabeţi

Când văd anumite site – uri,

Descopăr poezii franjuri.

Scrise de mai, mulţi poeţi,

Agramaţi şi nătăfleţi.

Au cărţi multe editate,

Dar cu poezii tot proaste.

Rime, râme, nu înţelegi,

Sunt făcute doar de blegi.

Blegi ca cei ce le compun,

Şi de aceia eu vă spun.

Voi să vă lăsaţi de scris,

Şi să vă apucaţi de lins.

De lins foaia de cerneală,

Pân vă vine mintea iară.

Şi atunci când va venit,

Voi să vă apucaţi de scris.

Mai citiţi literatură,

Până învăţaţi cultură.

Între timp găsiţi şi rima,

Ca să scrieţi poezia.

dodorel62 - Severin